Cine s-a întâlnit cu Alfred de Musset?

Alfred de Musset (n. 11 decembrie 1810, Paris, Primul Imperiu Francez – d. 2 mai 1857, Paris, Franța) a fost un scriitor și dramaturg francez recunoscut ca unul dintre reprezentanții marcanți ai romantismului în această țară.

Încă din adolescență a fost inflențat de romantism și prima piesă o scrie la 20 de ani.

Scrierile sale au ca temă predilectă meditația asupra condiției creației artistice și aversiunea față de mediocritatea burgheziei. În special în poezie, a ilustrat predispoziții sufletești contradictorii, capriciile sentimentului erotic în aspirația spre fericire, înclinația romantică a răului veacului (mal du siècle) și dialogul dintre poet și muze.

A rămas cunoscut și pentru relațiile sale afective cu scriitoarele George Sand și Louise Colet. Romanului său autobiografic „Confesiunea unui copil al secolului” („La Confession d'un enfant du siècle”), George Sand îi replică prin romanului epistolar „Ea și el” („Elle et Lui”). O jumătate de an mai târziu, Paul de Musset simte nevoia să îi ia apărarea fratelui vizat nu altfel decât prin romanul „El și ea” („Lui et Elle”). Ecourile acestor relații de famile ajunse publice vor fi sintetizate de Louise Colet prin romanul „Ei” („Lui”).

Angélique Félicité Anaïs Bosio, par son mariage marquise de La Carte, est une salonnière française née le 25 août 1808 à Paris et morte le 10 avril 1865 à Pau.

Louise Rosalie Allan-Despreaux (1810 – March 1856) was a French actress.

She was "discovered " by François Joseph Talma at Brussels in 1820, when she played Joas with him in Athalie. At his suggestion she changed her surname, Ross, for her mother's maiden name, and, as Mlle. Despreaux, was engaged for children's parts at the Comédie-Française. At the same time she studied at the Conservatoire. By 1825 she had taken the second prize for comedy, and was engaged to play ingenue parts at the Comédie-Française, where her first appearance in this capacity was as Jenny in L'Argent on 8 December 1826.

In 1831 the director of the Gymnase succeeded in persuading her to join his company. Her six years at this theatre, during which she married Allan, an actor in the company, were a succession of triumphs. She was then engaged at the French theatre at St. Petersburg, a scene praised by the Russian aristocracy and the Imperial family.

Returning to Paris, she brought with her, as Legouve says, a thing she had unearthed, a little comedy never acted until she took it up, a production half-forgotten, and esteemed by those who knew it as a pleasing piece of work in the Marivaux style: Un Caprice by Alfred de Musset, which she had played with success in French in St. Petersburg. Her selection of this piece for her reappearance at the Comédie-Française (1847) laid the cornerstone of Musset's lasting fame as a dramatist. In the following year his comedy Il ne faut jurer de rien was acted at the same theatre, and thus led to the production of his finer plays.

Among plays by other authors in which Mlle Allan-Despreaux won special laurels at the Comédie-Française, were Par droit de conquête, Péril en la demeure, La joie fait peur, and Lady Tartuffe. In the last, with a part of only fifty lines, and playing by the very side of the great Rachel, she yet held her own as an actress of the first rank.

Mlle Allan-Despreaux died in Paris, in the height of her popularity, in March 1856.

Amantine (sau "Amandine") Lucile Aurore Dupin (franceză amɑ̃tin lysil oʁɔʁ dypɛ̃), mai târziu Baroană (franceză baronne) Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand (franceză ʒɔʁʒ sɑ̃d), a fost o scriitoare și feministă franceză.