Cine s-a întâlnit cu Cleopatra?

Cleopatra (în greacă Κλεοπάτρα, n. 13 ianuarie 69 î.Hr., Alexandria, Regatul Ptolemeic – d. 12 august 30 î.Hr., Alexandria, Regatul Ptolemeic) a devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr..

Cleopatra a VII-a Filopator a fost ultimul conducător al Regatului Ptolemeic din Egipt, regină și faraon. Ca membru al dinastiei ptolemeilor, ea a fost descendent al fondatorului Ptolemeu I Soter, un general macedonean grec și companion al lui Alexandru cel Mare. În anul 58 î.Hr, Cleopatra și-a acompaniat tatăl, regele Ptolemeu al XII-lea, pe durata exilului la Roma după o revoltă din Egipt, care a devenit atunci un stat clientelar al Romei. Între timp, fiica sa, Berenice a IV-a a pretins tronul, dar apoi în 55 î.e.n. a fost ucisă când Ptolemeu s-a întors în Egipt cu asistență militară romană. Când Ptolemeu a murit în anul 51 î.Hr., Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, s-au căsătorit și au fost desemnați succesori pentru a conduce Egiptul, dar regatul a căzut într-o perioadă de război civil dintre cei doi.

În anul 48 î.Hr., învins la Bătălia de la Pharsalus de către Iulius Cezar, generalul Pompei a fugit în Egipt, sperând ca va primi sprijin de la egipteni, fiind aliat politic lui Ptolemeu al XII-lea. Dar Ptolemeu al XIII-lea a ordonat asasinarea sa.

Iulius Cezar și trupele sale au sosit la Alexandria, ocupând orașul. Cezar a încercat să facă o reconciliere dintre cei doi frați ptolemeici pentru ca rutele dintre Egipt și Roma să fie sigure, dar a eșuat după ce Ptolemeu a văzut că termenii lui Cezar mai mult o favorizau pe sora sa Cleopatra decât pe el. Forțele lui Ptolemeu au început astfel să asedieze palatul în care se afla Cleopatra și cu Cezar. Însă Cezar a izbutit să respingă forțele inamice cu ajutorul unor întăriri din partea lui Mithridates I de Bosfor, Ptolemeu al XIII-lea a fost ucis în bătălia de pe Nil din anul 47 î.Hr., sora vitregă a Cleopatrei a fost exilată în Efes. Cezar i-a declarat pe Cleopatra și fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIV-lea, drept conducătorii legitimi ai Egiptului. Între timp, Cezar a întreținut o relație intimă cu Cleopatra, ceea ce a dus la nașterea unui fiu, Cezarion. Cleopatra a călătorit la Roma ca regină clientelară în anii 46-44 î.Hr. la invitația lui Cezar, locuind în vila sa. Dar după asasinarea lui Cezar de către senatorii conspiratori , Cleopatra s-a întors în Egipt. L-a asasinat pe Ptolemeu al XIV-lea și l-a numit pe Cezarion drept co-rege.

În războiul civil al liberatorilor din anii 43-42 î.Hr., Cleopatra s-a alăturat triumvirilor (succesorul și nepotul lui Cezar, Octavian, Marcus Antonius și Marcus Lepidus) împotriva forțelor pro-republicane conduse de Brutus și Cassius, asasinii lui Cezar. După ce asasinii lui Cezar au fost înfrânți și controlul asupra imperiului a fost împărțit între Augustus (în vest) și Antonius (în est), Cleopatra s-a întâlnit cu Antonius în Tarsos în anul 41 î.e.n., debutând relația lor intimă, ce a dus la nașterea lui Alexandru Helios, Cleopatra Selene a II-a și Ptolemeu Filadelfus. Acesta a executat-o pe sora sa vitregă, Arsinoe, la comanda ei, și a devenit principalul aliat al regatului ptolemeic, primind finanțări și ajutor militar de la Cleopatra în campaniile sale împotriva Imperiului Part și Regatului Armeniei.

Prin testamentul său, publicat si citit in senatul roman de către Octavian, Antonius i-a declarat pe copiii Cleopatrei și ai lui drept conducători și moștenitori ai teritoriilor aflate sub autoritatea triumviratului roman estic, ceea ce ar fi însemnat pierdere de teritorii pentru Roma. Acest act care i-a înfuriat pe senatori, divorțul lui Antonius de sora lui Octavian, Octavia Minor, care a ofensat mapamondul latin, dar și căsătoria cu Cleopatra, a dus la izbucnirea unui nou și ultimul război civil al republicii romane. Octavian a intrat în război, forțând aliații lui Antonius din senatul Roman să declare război Cleopatrei. În Bătălia năvală de la Actium din anul 31 î.Hr., flota navala a lui Antonius pierde în fața flotei lui Octavian, se retrage în Egipt și se sinucide. Forțele romane conduse de Octavian ocupă Egiptul, iar când Cleopatra află că avea să fie adusă prizonieră la Roma, se sinucide prin otrăvire.

Personalitatea Cleopatrei continuă să ne influențeze și astăzi prin lucrările și operele artistice moderne. Istoriografia romană și poezia latină o critică, portretizând-o ca pe o regină depravată, imagine propagată și în literatura medievală și renascentistă. În arta vizuală, frumusețea Cleopatrei e reprodusă și portretizata în busturi, picturi, sculpturi, monede, mozaicuri, opere, scenete de teatru, filme, seriale și chiar jocuri video, fiind cea mai celebra regina egipteană după Nefertiti.

Gaius Iulius Caesar (în limba latină IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS¹, în română cunoscut și ca Iulius Cezar; n. iulie 100 î.Hr., Roma, Republica Romană – d. 15 martie 44 î.Hr., Teatrul lui Pompeius^⁠(d), Republica Romană) a fost un conducător politic și general roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acordul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.

Cezar a ieșit învingător într-un război civil, devenind dictator al lumii romane, și a inițiat o vastă acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia. El s-a proclamat dictator pe viață și a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar. Prietenul lui Cezar, Marcus Brutus, complotează pentru a-l asasina, în speranța de a salva republica. Dramatica asasinare din Idele lui Marte a fost catalizatorul unui al doilea război civil, între cezari (Octavianus, Marcus Antonius, Lepidus) și republicani (între alții, Brutus, Cassius și Cicero). Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat, în care Octavianus, Marcus Antonius și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei. Tensiunile iscate între Octavianus și Marcus Antonius au condus la un nou război civil, culminând cu înfrângerea lui Marcus Antonius în Bătălia de la Actium. Octavianus a ajuns liderul absolut al lumii romane.

Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman, cu nepotul de bunic, în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar, Octavian, cunoscut mai târziu ca Cezar August, instalându-se ca primul împărat.

Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări: Commentarii de Bello Gallico. Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de istorici, precum Suetonius, Plutarh și Cassius Dio.

Gnaeus Pompeius Magnus (ca. 75 BC – 12 April 45 BC) was a Roman politician and general from the late Republic (1st century BC).