Cine s-a întâlnit cu Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman?

Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194, Jesi, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 13 decembrie 1250, Castel Fiorentino^⁠(d), Apulia, Italia) din dinastia Stauferilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa), a fost fiul împăratului Henric al VI-lea și al Constanței de Sicilia. Frederic a fost ales „Rex Romanorum” (rege al Romanilor) după dorința tatălui său, ceea ce i-a ușurat ascensiunea în anii 1211–1215 pe tronul de împărat, fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor (1175–1218).

Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și araba. El este numit ca o Creatură minune între monarhii germani din Evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818–1897) și ca „primul om modern pe tron”. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el pentru obținerea și păstrarea tronului imperial.

Bianca Lancia d'Agliano (also called Beatrice, c. 1210 – c. 1248), was an Italian noblewoman. She was the mistress and later, possibly the last wife of the Hohenstaufen emperor Frederick II. The marriage was conducted while she was on her deathbed, therefore it was considered non-canonical.

Adelaide di Urslingen, nome italianizzato di Alayta von Urslingen Marano (1200 circa – 1267), è stata la prima amante di Federico II di Svevia e la madre di Enzo di Sardegna, Caterina da Marano, ed Emma Ventimiglia.