Cine s-a întâlnit cu Karin Nilsdotter?

Karin Nilsdotter (c. 1551–1613), was the royal mistress of Charles IX of Sweden, between 1568 and 1578. She was the mother of Carl Carlsson Gyllenhielm.

Karin Nilsdotter was the daughter of Nicolaus Andrae (Nils Andersson), vicar of Östra Husby in Östergötland, and his spouse Karin. She is believed to have become the mistress of Charles in 1568. In 1573, she is confirmed as such, and she was by then officially the chamber lady of the noblewoman Sigrid Kyle, spouse of Johan Olofsson till Sjösa, governor of Nyköping Castle, at Sjösa Manor. After the birth of their son in 1574, she lived with her son at Julita Manor. The relationship was terminated before Charles' marriage in 1578, when she was awarded the Sundby Manor and married to Charles' courtier Gustav Andersson (d. 1584), with whom she had two daughters. She remarried the personal physician of queen dowager Catherine Stenbock, and in 1594 she married thirdly to the nobleman Peder Kristensson Siöblad of Flättna, governor of Nyköping Castle, with whom she had a daughter.

Carol al IX-lea al Suediei suedeză Karl IX (n. 4 octombrie 1550, Tre Kronor Castle^⁠(d), comitatul Stockholm, Suedia – d. 30 octombrie 1611, Comuna Nyköping, Nyköpings län, Suedia) a fost rege al Suediei din 1604 până la moartea sa. A fost fiul cel mic al regelui Gustav I al Suediei și al celei de-a doua soții, Margaret Leijonhufvud, fratele regilor Eric al XIV-lea și Ioan al III-lea, unchiul regelui Sigismund al III-lea Vasa.

Conform testamentului tatălui său, el a primit, cu titlu de apanaj, Ducatul de Södermanland, care a inclus provinciile Närke și Värmland, însă nu a intrat în posesia lor efectivă decât după căderea lui Eric și după succesiunea lui Ioan la tron, în 1568.

El a preluat tronul prin apărarea cauzei protestanților în timpul perioadelor tensionate și a conflictelor religioase între sectele concurente ale creștinismului. Aceste conflicte cauzaseră deja cearta dinastică.

Domnia sa a marcat începutul capitolului final, atât pentru Reformă cât și pentru Contra-reformă. Odată cu moartea fratelui său în noiembrie 1592, tronul Suediei a fost acordat nepotului său și aliatului Habsburg, Sigismund al Poloniei și Suediei. În timpul politicilor tensionate care au predominat, Carol a văzut moștenirea tronului protestant suedez care era deținut de nepotul său care era un romano-catolic devotat, ducând la mulți ani de controverse religioase și discordie.

În această perioadă, el și Consiliul privat suedez au guvernat în numele lui Sigismund, în timp ce acesta a rămas în Polonia. După mai multe preliminarii, Stander Riksens l-a forțat pe Sigismund să abdice în favoarea lui Carol, în 1595. Războiul care dura de decenii între cele două linii ale casei de împărați Vasa a continuat și a fost nevoie să se refacă uniunea dintre tronurile Poloniei și Suediei, ducând la alte războaie dinastice.

În cele din urmă, Riksdag la Linköping a declarat pe 24 februarie 1604, că Sigismund a abdicat de la tronul suedez și că ducele Carol este recunoscut ca suveran. El a fost declarat rege sub numele de Carol al IX-lea. Domnia scurtă a lui Carol a fost una cu lupte continue. Ostilitatea poloneză și destrămarea Rusiei l-au implicat în lupte pentru posesia regiunilor Livonia și Ingria, în Războiul polono-suedez (1600 - 1611) și Războiul Ingrian, în timp ce pretențiile sale asupra regiunii Lappland au dus la un alt război cu Danemarca, în ultimul an al domniei sale.