Cine s-a întâlnit cu Maria du Fresnay?

Marie du Fresnay (French pronunciation: [maʁi dy fʁɛnɛ]), or Maria du Fresnay, née Daminois (1809–1892), was a French writer.

She was the mistress of Honoré de Balzac, by whom she had a daughter, Marie-Caroline du Fresnay (b. 4 June 1834), the only child of the French author. Her own mother was the playwright and novelist Adèle Daminois.

She was also the mother of French knight Ange Du Fresnay and the ancestor of French writer and silent film director Guy du Fresnay as well as of French contemporary essayist and economist Philippe du Fresnay.

Her life inspired Balzac's most famous novel, Eugénie Grandet (1833), which depicted in part her family, who were living at the time in the French city of Sartrouville.

Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Prima Republică Franceză – d. 18 august 1850, Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.

El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.

Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .

În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.

Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.

El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.