Cine s-a întâlnit cu Olympe Pélissier?
Horace Vernet datează Olympe Pélissier de la ? până la ?. Diferența de vârstă a fost de 9 ani, 10 luni și 9 zile.
Honoré de Balzac datează Olympe Pélissier de la ? până la ?. Diferența de vârstă a fost de 0 ani, 0 luni și 11 zile.
Olympe Pélissier
Olympe Pélissier (9 May 1799 – 22 March 1878) was a French artists' model and courtesan and the second wife of the Italian composer Gioachino Rossini. She sat for Vernet for his painting of Judith and Holofernes. Honoré de Balzac described her as "the most beautiful courtesan in Paris".
Citește mai mult...Horace Vernet
Émile Jean-Horace Vernet (French pronunciation: [emil ʒɑ̃ ɔʁas vɛʁnɛ]; 30 June 1789 – 17 January 1863) more commonly known as simply Horace Vernet, was a French painter of battles, portraits, and Orientalist subjects.
Citește mai mult...Olympe Pélissier
Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. , Tours, Prima Republică Franceză – d. , Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât și de filozofi sau eseiști ca Alain, Albert Béguin el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin .
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Citește mai mult...