Cine s-a întâlnit cu Charles IV de Lorraine?

Charles de Vaudémont (en allemand Karl IV.), né le 5 avril 1604 à Nancy, mort le 18 septembre 1675 à Bernkastel, est duc de Lorraine et de Bar, de jure de 1625 à 1634 et de 1634 à 1675 (de facto de 1625 à 1634, en 1641 et de 1659 à 1670), sous le nom de Charles IV.

Marie Aimée de Rohan-Montbazon, duchesse de Chevreuse (* Dezember 1600; † 12. August 1679 in Gagny, Frankreich) war berühmt für ihre Affären und Intrigen.

Ihr Leben war bestimmt von ihren Affären, ihrer Freundschaft mit Anna von Österreich und ihrer Feindschaft zu Kardinal Richelieu und später Kardinal Mazarin, gegen die sie zahlreiche erfolglose Intrigen und Komplotte spann. Zu ihren Liebhabern zählte unter anderem der französische Schriftsteller François de La Rochefoucauld.

Marie-Elisabeth de Ludres, cunoscută ca Isabelle de Ludres (1647 – 28 ianuarie 1726), a fost o nobilă franceză (marquise), doamnă de onoare, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1675-76, rivala metresei oficiale, Madame de Montespan.

S-a născut la Ludres, în ducatul de Lorena. A fost fiica lui Jean de Ludres și a Claude de Salles. În 1662, cvintagenarul Duce de Lorena și de Bar, Charles IV, în vizită la Poussay o remarcă pe tânăra de 15 ani și decide s-o ia de soție. Mai mare cu 43 de ani decât Isabelle, el este cunoscut pentru excomunicarea din cauza adulterului și bigamiei, abandonat de soția legitimă, ducesa Nicole. În 1637 cere autorizarea să se căsătorească cu metresa sa Béatrice de Cusance, prințesă de Cantecroix, cu care are doi copii.

După moartea ducesei (1657), Charles IV decide să se căsătorească cu Béatrix însă ducele este foarte aventurier. Logodna cu Isabelle durează un an de zile, apoi Charles este adus la ordine de Béatrix, cu care se căsătorește la 20 mai 1663 pentru a permite legitimarea copiilor lor. Béatrix moare la două săptămâni după nuntă, la 48 de ani. Charles IV se căsătorește apoi cu Marie-Louise d'Apremont care are 14 ani.

În 1664, Isabelle părăsește Poussay pentru curtea Franței. Devine doamnă de onoare a reginei Maria Tereza a Spaniei în 1670 și a Elisabetei Charlotte (cumnata regelui) în 1673. În 1675 începe relația cu regele Ludovic al XIV-lea.

Ludovic dorește ca relația să fie secretă și nu are planuri s-o facă favorita oficială, iar atunci când ea declară deschis că o va înlocui pe Madame de Montespan, Ludovic încheie relația lor.

Ludres părăsește Curtea în 1678 și se refugiază într-o mănăstire din Paris. În cele din urmă primește o pensie regală și se întoarce în Lorena. Este numită marchiză în 1720. A murit la 28 ianuarie 1726 la peste 80 de ani.