Cine s-a întâlnit cu Gilbert Bécaud?

Gilbert Bécaud , né François Gilbert Léopold Silly le 24 octobre 1927 à Toulon et mort le 18 décembre 2001 à Boulogne-Billancourt, est un chanteur, compositeur et pianiste français.

Au cours de sa carrière, il se produit trente trois fois sur la scène de l'Olympia, où il gagne son surnom de « Monsieur 100 000 volts » en raison de son sens du swing, du fait des passions qu'il soulevait dans son sillage et de ses fans qui, souvent, à ses débuts, cassaient par enthousiasme les fauteuils. Il laisse l'image d'un homme énergique, toujours en mouvement. Sa cravate à pois, ses quelque neuf cents chansons et sa main sur l'oreille (un geste spontané, de l'ordre du tic), sont d’autres images spécifiques qui ont marqué les esprits.

Mes mains, Nathalie, Le Jour où la pluie viendra, Je t'appartiens et Et maintenant s'inscrivent parmi les grandes chansons de l'artiste. Sa carrière internationale lui permet d'enregistrer ses chansons en anglais, allemand, italien et espagnol.

Plusieurs de ses compositions s'imposent à l'étranger, notamment aux États-Unis (What Now My Love pour Et maintenant, Let It Be Me…).

Janet Edith Woollacott (4 November 1939 – 13 November 2011) was a British-born French singer and dancer. She began dancing in the early 1960s, working on the Côte d'Azur, and launched her singing career in 1969. She released a few solo singles and later sang with the group Stone Age, alongside her fourth husband, Dominique Perrier. She was previously married to Claude François, Jean-Paul Barkoff, and Jean Sarrus. She also had a relationship of several years with Gilbert Bécaud, with whom she had one daughter, her only child. Woollacott died after a long illness on 13 November 2011.

Brigitte Anne-Marie Bardot (n. 28 septembrie 1934, Paris, Seine, Franța – d. 28 decembrie 2025, Saint-Tropez, Provența-Alpi-Coasta de Azur, Franța) a fost o actriță, cântăreață, model și activistă pentru drepturile animalelor franceză. Faimoasă pentru interpretarea personajelor cu o viață hedonistă, ea a fost unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale revoluției sexuale. Deși s-a retras din industria divertismentului în 1973, a rămas o figură importantă a culturii pop. A jucat în 47 de filme, a apărut în mai multe muzicaluri și a înregistrat peste 60 de cântece. În 1985 a fost decorată cu Legiunea de onoare.

Născută și crescută la Paris, Bardot a fost o balerină aspirantă în timpul copilăriei. Și-a început cariera de actriță în 1952, și a obținut recunoaștere internațională în 1957, pentru rolul său din filmul Și Dumnezeu... a creat femeia (1956), atrăgând atenția multor intelectuali francezi și câștigându-și porecla de „pisicuță sexy”. Ea a fost subiectul eseului din 1959 al filosoafei Simone de Beauvoir, Sindromul Lolita, care o descria ca „locomotiva istoriei femeilor”, și se baza pe teme existențialiste pentru a o declara cea mai liberă femeie din Franța. A câștigat Premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină în 1961, pentru rolul său din Adevărul (1960). Bardot a jucat mai târziu în filmul lui Jean-Luc Godard, Disprețul (1963). Pentru rolul său din filmul lui Louis Malle, Viva Maria! (1965), a fost nominalizată la Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță străină. Președintele francez Charles de Gaulle a numit-o pe Bardot „exportul francez la fel de important ca mașinile Renault”.

După ce s-a retras din actorie în 1973, Bardot a devenit activistă pentru drepturile animalelor, și a creat Fundația Brigitte Bardot. Era cunoscută pentru personalitatea sa puternică, franchețea și discursurile sale în apărarea animalelor; a fost amendată de două ori pentru insulte publice. A fost, de asemenea, o figură politică controversată, fiind amendată de șase ori pentru incitare la ură rasială pentru comentariile sale privind imigrația și islamul în Franța, și pentru că i-a numit pe locuitorii din Réunion „sălbatici”. A fost căsătorită cu Bernard d'Ormale, fost consilier al lui Jean-Marie Le Pen, un politician francez de extremă dreapta. Bardot a fost membră a Global 500 Roll of Honour al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, și a primit mai multe premii și distincții de la UNESCO și PETA.