Cine s-a întâlnit cu Maria Skleraina?

Maria Skleraina (Greek: Μαρία Σκλήραινα; died c. 1045 CE), often referred to as the Skleraina, was the political adviser, official mistress, and potentially wife of the Byzantine Emperor Constantine IX Monomachos. He controversially gave her the title of Sebastē.

Of the prominent Skleros family, she was known for her charming appearance and character, and was possibly married to Constantine IX prior to his succession to the throne, but the marriage was not considered legal by the church. Constantine became emperor in 1042 by his marriage to empress Zoë Porphyrogenita, who - being 20 years older than him, and marrying him for purposes of securing succession rather than childbearing - accepted his continued relationship with Maria Skleraina. Skleraina was not acknowledged as Constantine's wife but stayed at court officially as his mistress.

She played an important role at court, acting as the political adviser of Constantine IX and benefitting the career of her brother Romanos Skleros. She was unpopular with the public. In March 1044, a riot broke out in Constantinople because the public feared that Constantine was planning to kill Zoe in order to marry Skleraina.

Constantin al IX-lea Monomahul (n. 1000, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit – d. 11 ianuarie 1055, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit în perioada 11 iunie 1042 – 11 ianuarie 1055.

După îndepărtarea lui Mihail al V-lea Călăfătuitorul, bătrâna împărăteasă Zoe a început să-și caute soț. Ea s-a gândit mai întâi la Constantin Dalassen, pe care Constantin al VIII-lea voise odinioară să i-l dea de bărbat. Dar acest mare senior, ambițios și care fusese de mai multe ori bănuit că pregătește o lovitură de stat, nu arătă deloc supunerea și respectul care conveneau situației unui prinț consort. El vorbea deschis, punea condiții, anunța mari proiecte de reforme, hotărâri energice și bărbătești. Palatul n-avea nevoie de un astfel de împărat: acest om supărător a fost trimis în provincia lui. Zoe s-a gândit atunci la unul din vechii săi favoriți, marele pitar Constantin, pe care gelozia lui Mihail al IV-lea îl îndepărtase din Constantinopol. Prin caracterul lui, acesta ar fi fost bun; din nenorocire, ca odinioară Romanos al III-lea Arghir, el era însurat și soția lui era mai puțin îngăduitoare decât aceea a lui Romanos: decât să cedeze alteia soțul, preferă să-l otrăvească.

În sfârșit, după mai multe încercări zadarnice, basilissa își aduse aminte de unul din prietenii ei de altă dată, Constantin Monomahul. Rudă prin alianță cu Romanos al III-lea, cu 12 sau 13 ani mai înainte el ocupase un important loc la curte și prin frumusețea, eleganța, vorba frumoasă, arta de a distra pe suverană, el i-a plăcut atât de mult Zoei, încât se vorbise mult despre ei. Prima grijă a lui Mihail al IV-lea, îndată ce se urcă pe tron, fusese de a expedia în exil pe acest prieten compromițător. Dar Zoe nu uitase de loc: ea profitase de revoluția din 1042, pentru a-l rechema și a-l numi în postul de guvernator al Greciei; plănuia acum să-l ridice și mai sus; și cum alegerea sa a plăcut foarte mult anturajului - toată curtea se pasiona într-adevăr pentru această chestiune a căsătoriei - ea s-a hotărât pentru el.

Unul din ofițerii Augustei a fost însărcinat să aducă noului favorit însemnele imperiale, simbolul și garanția înaltului său noroc și să-l aducă, fără întărziere, la Constantinopol. La 11 iunie 1042 el și-a făcut intrarea solemnă, în mijlocul aclamațiilor poporului entuziasmat; apoi, cu mare pompă, căsătoria a fost celebrată în palat.