Cine s-a întâlnit cu Theudelinde de Sens?

Ludovic I cel Pios (în franceză Louis le Pieux, uneori Louis le Débonnaire, în germană Ludwig der Fromme; n. 778, la Cassinogilum (localizare nesigură, fie Casseuil aproape de Bordeaux, Chasseneuil-du-Poitou în Vienne sau Casseneuil în Lot-et-Garonne, Franța - d. 20 iunie 840, Ingelheim, în apropiere de Mainz, Germania) a fost rege al Aquitaniei din 781. A fost fiul lui Carol cel Mare și al soției acestuia, Hildegard de Vintzgau. A domnit ca împărat al francilor împreună cu tatăl său din 813 și singur din 814, după moartea lui Carol cel Mare. A condus imperiul până la moarte, cu excepția perioadei 833–834 când a fost înlăturat de fiii săi și surghiunit la mănăstirea Soissons.

Domnia sa a fost marcată de numeroase amenințări la adresa Imperiului Carolingian: el nu a trebuit doar să țină piept raidurilor vikingilor și presiunii bretonilor, dar și revoltei propriilor săi fii care l-au amenințat deseori. Ambițiile marilor familii aristocratice se manifestau tot mai pregnant punând în pericol puterea imperială.

Ca majoritatea bărbaților franci, Ludovic, al doilea fiu al lui Carol cel Mare, urma să-și împartă moștenirea cu frații săi, Carol cel Tânăr și Pepin, dar ei au murit însă înaintea sa.

Ludovic a realizat planuri de a-și împărți imperiul între cei trei fii ai săi din prima sa căsătorie, cea cu Ermengarde: Lothar I (care a primit titlul de co-împărat), Pepin al Aquitaniei și Ludovic Germanul. După aceea s-a recăsătorit cu Iudita de Bavaria, având un al patrulea fiu, Carol cel Pleșuv. Redivizarea imperiului pentru a-l lua pe Carol în considerare a determinat revolta fiilor mai mari în 822. Luptele au continuat până la moartea lui Ludovic în 840.

Disputa s-a încheiat prin Tratatul de la Verdun din 843 care a împărțit imperiul franc în trei părți.