Cine s-a întâlnit cu Volumnia Cytheris?

Volumnia Citeris (fl. siglo I a. C.) fue una antigua actriz y bailarina de mima romana. Se le conoce particularmente como la amante de varios romanos famosos.

Nacida posiblemente alrededor del 70 a. C.,​ Citeris fue originalmente una esclava de Publio Volumnio Eutrapelio​ pero luego se hizo liberta. Sobre los escenarios, normalmente era llamada Citeris. El nombre deriva de «Cythera», un apelativo de Afrodita.​ Citeris al parecer sostuvo relaciones con Bruto y con Marco Antonio (que puso fin a la relación hacia el 48 a. C. para casarse con Fulvia),​ que le atrajeron mucha atención en la antigua Roma de su tiempo. Se la menciona como acompañante de sus amantes aristocráticos​en ocasiones sociales en las que la presencia de una cortesana no era común y su presencia fue considerada escandalosa.

Al parecer, la esposa de Cicerón le pidió en algún punto a Citeris que la ayudara a reparar la relación entre su esposo y el amante de Citeris, Marco Antonio.

El rechazo de Citeris a Cayo Cornelio Galo supuestamente sirvió como tema de la décima Égloga de Virgilio.​ Galo se refiere a ella en su obra bajo el nombre de Lycoris,​ en alusión a uno de los nombres «Lycoreus»​ del dios griego de la música, Apolo.

Citeris una de las pocas cortesanas romanas influyentes y libres que es mencionada por sus contemporáneos, junto con Precia y Kelidon.​ Se desconoce el destino de Citeris y no es mencionada en fuente alguna después de cierto tiempo.​

Gallus Cornelius Caius (n. 69 î.Hr. - d. 26 î.Hr.) a fost un om politic și poet liric latin. Originar dintr-o famile de liberți din Forum Livii - Forlì - (Italia), tovarăș de studii și prieten al viitorului împărat Augustus, Gallus participă la războaiele civile de partea acestuia, contrbuind la cucerirea și pacificarea Egiptului (31 î.Hr. - 30 î.Hr.) , al cărui prim prefect devine. Ambiția și vanitatea sa au determinat rechemerea, judecarea, apoi exilul, în timpul căruia se sinucide. Orator și poet de talent, prieten al lui Vergiliu, Gallus traduce în limba latină opera poetului grec Euphorion din Chalcis și publică în jurul anului 40 î.Hr. Amores (Iubirile) , patru cărți de elegii închinate iubitei, Lycoris, prin care devine creatorul așa-numitei „elegii erotice subiective latine”. Întreaga sa operă poetică, foarte apreciată de Vergiliu, a dispărut, probabil, după condamnarea sa.

Marcus Antonius (în latină: „M•ANTONIVS•M•F•M•N” - „Marcus Antonius”; n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt), sau Marc Antoniu, a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavianus și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Victorios în Bătălia de la Filippi (42 î.Hr.) asupra forțelor lui Brutus și Cassius, ucigașii lui Cezar, devine figura dominantă a triumviratului. Primește guvernarea provinciilor din Orient, pleacă spre Asia și are o întrevedere cu regina Egiptului, Cleopatra, în octombrie 41 î.Hr., cu care s-a căsătorit. Comportamentul lui moral și politic a dus la ascuțirea conflictului cu Octavianus, al cărui rezultat a fost Bătălia de la Actium (31 î.Hr.) în care Antonius a fost înfrânt. Aflând de sinuciderea Cleopatrei care, așa cum spune legenda, se lăsase mușcată de o viperă, Marcus Antoniu s-a sinucis.

Marcus Junius Brutus (începutul lunii iunie 85 î.Hr. - 23 octombrie 42 î.Hr.), adesea denumit simplu ca Brutus, a fost un politician din Republica Romană târzie. El este cel mai bine cunoscut în timpurile moderne pentru rolul său de conducător în conspirația care a dus la asasinarea lui Iulius Cezar.

S-a alăturat armatei lui Pompei împotriva lui Caesar în timpul războiului civil (49 î. Hr.)