Cine s-a întâlnit cu Iacob al II-lea al Angliei?

Iacob al II-lea al Angliei (în engleză James II; n. 14/24 octombrie 1633, Londra, Regatul Angliei – d. 5/16 septembrie 1701, Saint-Germain-en-Laye^⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost rege al Angliei, rege al Scoției și rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulți dintre supușii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase și tendințele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluției Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa și ginerele său protestanți, Maria a II-a și Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-și recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franța, trăindu-și restul vieții sub protecția vărului și aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franței.

Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declarația drepturilor în 1689, și succesiunea hanoveriană.

Arabella Churchill (23 February 1648 – 30 May 1730) was the mistress of King James II and VII, and the mother of four of his children (surnamed FitzJames, that is, "son of James").

Catherine Sedley, Contesă de Dorchester, Contesă de Portmore (21 decembrie 1657 – 26 octombrie 1717), fiica lui Sir Charles Sedley, a fost metresa regelui Iacob al II-lea al Angliei. Catherine nu a fost remarcată pentru frumusețea, ci pentru istețimea, umorul și limba ascuțită.