Cine s-a întâlnit cu Louis XIV of France?

Louis XIV (Louis-Dieudonné; 5 September 1638 – 1 September 1715), also known as Louis the Great (Louis le Grand [lwi lə ɡʁɑ̃]) or the Sun King (le Roi Soleil [lə ʁwa sɔlɛj]), was King of France from 1643 until his death in 1715. His reign of 72 years and 110 days is the longest of any monarch in history. An emblem of the age of absolutism in Europe, Louis XIV's legacy includes French colonial expansion, the conclusion of the Thirty Years' War involving the Habsburgs, and a controlling influence on the style of fine arts and architecture in France, including the transformation of the Palace of Versailles into a center of royal power and politics. Louis XIV's pageantry and opulence helped define the French Baroque style of art and architecture and promoted his image as supreme leader of France in the early modern period.

Louis XIV began his personal rule of France in 1661 after the death of his chief minister Cardinal Mazarin. A believer in the divine right of kings, Louis XIV continued Louis XIII's work of creating a centralized state governed from a capital. Louis XIV sought to eliminate the remnants of feudalism persisting in parts of France by compelling many members of the nobility to reside at his lavish Palace of Versailles. In doing so, he succeeded in pacifying the aristocracy, many of whom had participated in the Fronde rebellions during his minority. He consolidated a system of absolute monarchy in France that endured until the French Revolution. Louis XIV enforced uniformity of religion under the Catholic Church. His revocation of the Edict of Nantes abolished the rights of the Huguenot Protestant minority and subjected them to a wave of dragonnades, effectively forcing Huguenots to emigrate or convert, virtually destroying the French Protestant community.

During Louis' long reign, France emerged as the leading European power and regularly made war. A conflict with Spain marked his entire childhood, while during his personal rule, Louis fought three major continental conflicts, each against powerful foreign alliances: the Franco-Dutch War, the Nine Years' War, and the War of the Spanish Succession. In addition, France contested shorter wars such as the War of Devolution and the War of the Reunions. Warfare defined Louis's foreign policy, impelled by his personal ambition for glory and power: "a mix of commerce, revenge, and pique". His wars strained France's resources to the utmost, while in peacetime he concentrated on preparing for the next war. He taught his diplomats that their job was to create tactical and strategic advantages for the French military. Upon his death in 1715, Louis XIV left his great-grandson and successor, Louis XV, a powerful but war-weary kingdom, in major debt after the War of the Spanish Succession that had raged on since 1701.

Some of his other notable achievements include the construction of the 240 km (150 mi) Canal du Midi in Southern France, the patronage of artists (the playwrights Molière, Racine, the man of letters Boileau, the composer and dancer Lully, the painter Le Brun and the landscape architect Le Nôtre, all contributed to the apogee of French classicism, described during his lifetime as the "Grand Siècle", or even "the century of Louis XIV"), and the founding of the French Academy of Sciences.

Françoise Thérèse de Voyer de Dorée, known as Mademoiselle de Dorée (fl. 1712) was a French courtier. She is known for her affair with Louis XIV in 1681.

Dorée was born to René de Voyer, Segnieur de Dorée, Comte de Dorée, a member of the Royal Council, and Diane-Marie Joubert (d. 1683), one of the deputy governesses of the children of the king and Madame de Montespan.

Dorée was the unofficial lover of king Louis XIV of France in 1681; it was a temporary affair after the death of Marie Angélique de Scorailles. The affair caused a scandal at court and it was rumoured that Madame de Montespan had arranged it to disturb the relationship between the king and Madame de Maintenon. The affair was temporary and ended quickly, and it was said that Madame de Maintenon asked the king to promise afterward that he would no longer sin in the future.

Dorée served as maid of honour to the king's daughter the Duchess of Bourbon between 1685 and 1686. She was banished to a convent in 1686. She was reportedly the mistress of Louis, comte de Cominges, in 1689. She was noted to have been an heir of the will of Cominges upon his death in 1712.

Marie-Antoinette de Rouvroy, comtesse d'Oisy, även känd som Mademoiselle de Rouvroy, född 1660, död efter 1721, var en fransk aristokrat. Hon var mätress till kung Ludvig XIV av Frankrike under år 1681.

Hon var dotter till Pierre de Rouvroy, seigneur de Puys (1617-1674) och Ursule de Gontery (1623-1685).

Hon var hovfröken till kungens svägerska Elisabeth Charlotte av Pfalz mellan 1690 och 1694. Hon avslutade sin anställning när hon gifte sig med Jean -Eustache de Tournay d'Assignies, greve av Oisy (d. 1716). Hon nämns 1721, då regenten fortsatt utbetalade hennes hovpension.

Hon beskrivs i Saint-Simons memoarer.

Catherine-Henriette Bellier, baroness de Beauvais (French pronunciation: [katʁin ɑ̃ʁjɛt bɛlje]; Poitou, 1614 – 7 June 1689 in Arrou), was a French courtier, best remembered as the first mistress of King Louis XIV of France.

Marie-Elisabeth de Ludres, cunoscută ca Isabelle de Ludres (1647 – 28 ianuarie 1726), a fost o nobilă franceză (marquise), doamnă de onoare, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1675-76, rivala metresei oficiale, Madame de Montespan.

S-a născut la Ludres, în ducatul de Lorena. A fost fiica lui Jean de Ludres și a Claude de Salles. În 1662, cvintagenarul Duce de Lorena și de Bar, Charles IV, în vizită la Poussay o remarcă pe tânăra de 15 ani și decide s-o ia de soție. Mai mare cu 43 de ani decât Isabelle, el este cunoscut pentru excomunicarea din cauza adulterului și bigamiei, abandonat de soția legitimă, ducesa Nicole. În 1637 cere autorizarea să se căsătorească cu metresa sa Béatrice de Cusance, prințesă de Cantecroix, cu care are doi copii.

După moartea ducesei (1657), Charles IV decide să se căsătorească cu Béatrix însă ducele este foarte aventurier. Logodna cu Isabelle durează un an de zile, apoi Charles este adus la ordine de Béatrix, cu care se căsătorește la 20 mai 1663 pentru a permite legitimarea copiilor lor. Béatrix moare la două săptămâni după nuntă, la 48 de ani. Charles IV se căsătorește apoi cu Marie-Louise d'Apremont care are 14 ani.

În 1664, Isabelle părăsește Poussay pentru curtea Franței. Devine doamnă de onoare a reginei Maria Tereza a Spaniei în 1670 și a Elisabetei Charlotte (cumnata regelui) în 1673. În 1675 începe relația cu regele Ludovic al XIV-lea.

Ludovic dorește ca relația să fie secretă și nu are planuri s-o facă favorita oficială, iar atunci când ea declară deschis că o va înlocui pe Madame de Montespan, Ludovic încheie relația lor.

Ludres părăsește Curtea în 1678 și se refugiază într-o mănăstire din Paris. În cele din urmă primește o pensie regală și se întoarce în Lorena. Este numită marchiză în 1720. A murit la 28 ianuarie 1726 la peste 80 de ani.

Bonne de Pons d'Heudicourt (1641-1709) a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în 1665. Este cunoscută ca la Grande Louve după soțul ei, care era poreclit Marele Lup.

Bonne a fost verișoara Doamnei de Montespan. S-a convertit la catolicism de la protestantism și a devenit doamnă de onoare a reginei Maria Tereza. În 1665, ea a avut o relație cu regele Ludovic al XIV-lea. Familia ei a trebuit s-o retragă de la Curte și s-o căsătorească cu marchizul Michel Sublet d'Heudicourt, maestrul de vânătoare de la Curte. În 1672, după ce a dezvăluit nașterea copilului nelegitim al regelui cu Montespan, i-a fost interzis accesul la Curte. I s-a permis să se întoarcă în 1677 după ce a fost apărată de Madame de Maintenon.

Anna Maria Mancini (n. 28 august 1639, Roma, Italia – d. 8 mai 1715) a fost a treia din cele cinci surori Mancini, nepoate ale Cardinalului Mazarin care au fost aduse în Franța pentru căsătorii avantajoase. Împreună cu verișoarele lor din familia Martinozzi, cele șapte nepoate al Cardinalului erau cunoscute la curtea Franței drept Mazarinettes.

Louise Françoise de La Baume Le Blanc de La Vallière (n. 6 august 1644, Vernas, Auvergne-Ron-Alpi, Franța – d. 7 iunie 1710, Paris, Regatul Franței) a fost prima din cele trei importante favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667. Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours. Louise de la Vallière a fost foarte pioasă. Spre sfârșitul vieții, ea a trăit în mănăstire.

Catherine Charlotte de Gramont (1639 – 4 iunie 1678) a fost o nobilă franceză și, prin căsătoria cu Louis I, Prinț de Monaco a devenit Prințesă de Monaco. A fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.

Marie-Rosalie de Piennes, marquise de Châtillon, född 1665, död 1735, var en fransk hovdam. Hon var mätress till kung Ludvig XIV av Frankrike under år 1682.

Hon var dotter till Antoine de Brouilly, marquis de Piennes (1611-1676) och Françoise Godet (1630-1678). Hon gifte sig 1685 med Alexis-Henri, marquis de Châtillon (1650-1737). Hon separerade från sin make 1693.

Hon var dame d’atours åt kungens svägerska mellan 1689 och 1706. Hon gick i pension på egen begäran 1735.

Claude de Vin, Mademoiselle des Œillets, cunoscută ca Mademoiselle des Œillets, (1637 – mai 1687) a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și companioana metresei oficiale, Madame de Montespan. Este cunoscută pentru implicarea ei în Afacerea Otrăvurilor (1679–1680).

Claude de Vin a fost fiica unui cuplul de comedianți, Nicolas de Vin și Alix Faviot, mai cunoscuți sub numele lor de scenă, Des Œillets. De la o vârstă fragedă, Claude de Vin a cunoscut deci viața nomadă, viața părinților ei. Claude de Vin a fost considerată cea mai bună actriță tragică a anilor 1660, timp în care a jucat roluri principale în câteva tragedii ale lui Pierre Corneille (Sertorius, Sophonisbe, Otto) și Jean Racine.

În 1668, sub protecția ducelui Gabriel de Rochechouart de Mortemart, din familia de Rochechouart de Mortemart, Claude de Vin a intrat în serviciul marchizei de Montespan, născută Françoise (Athénaïs) de Rochechouart de Mortemart. Madame de Montespan, la inițiativa mamei sale, s-a apropiat de regina Franței, Maria Tereza de Austria, soția regelui Ludovic al XIV-lea. Marchiza de Montespan a sfârșit prin a deveni doamnă de onoare a reginei.

La sfârșitul anului 1666, favorita Louise de la Vallière a căzut în dizgrație, și următoarea favorită a regelui a devenit Madame de Montespan.

Claude de Vin a avut o fiică cu regele Ludovic al XIV-lea, Louise de Maisonblanche (17 iunie 1676 – 12 septembrie 1718), pe care regele n-a recunoscut-o însă.

Julie de Bourbon, Mademoiselle de Châteaubriant (1668–1710 or 1723) was a French aristocrat. She had a reputed affair with king Louis XIV in 1683, and have been called the last mistress of Louis XIV.

Anne de Rohan-Chabot, Princess of Soubise (Anne Julie; 1648 – 4 February 1709) was a French noble. A member of the House of Rohan, she was wife of the Prince of Soubise. It was she who brought the lordship of Soubise into the junior line of the House of Rohan. She was for some time the mistress of Louis XIV. She was sometimes called Madame de Frontenay due to being the Dame of Frontenay.

Marie Madeleine Agnès de Gontaut (1653–1720) was a French aristocrat.

Anne-Madeleine de Conty d'Argencourt est née en 1637, baptisée le 20 septembre 1641 à Montpellier et morte le 8 janvier 1718. Elle est l'une des maîtresses de Louis XIV.

Elle lègue à sa mort son immeuble à Montpellier à l'Œuvre des Sœurs de la Miséricorde, dont elle était membre.

Marie Angélique de Scorailles (1661 – 28 iunie 1681) a fost o nobilă franceză și una dintre multele metrese ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Doamnă de onoare a cumnatei sale, Ducesa de Orléans, ea a captat atenția Regelui Soare și i-a devenit iubită în 1679. A murit la nașterea unui copil.

Olympia Mancini, Contesă de Soissons (în franceză Olympe Mancini; n. 11 iulie 1638, Roma, Statele Papale – d. 9 octombrie 1708, zona metropolitană Bruxelles, Țările de Jos Spaniole^⁠(d)) a fost a doua din cele cinci surori Mancini, care împreună cu verișoarele lor din familia Martinozzi au devenit cunoscute la curtea regelui Ludovic al XIV-lea drept Mazarinettes denumite astfel după unchiul matern, Cardinalul Mazarin. Mai târziu Olympia a devenit mama faimosului general austriac Prințul Eugene de Savoia. A fost implicată în diferite intrigi de la curte inclusiv în "Afacerea otrăvurilor", care a expulzat-o din Franța.

Madame de Montespan (n. 5 octombrie 1640 - d. 27 mai 1707), a fost fiica marchizului de Mortemart și a Dianei de Grandseigne, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. După ce a absolvit educația la mănăstire intră ca domnișoară de onoare în suita Reginei Franței Maria Tereza. Se căsătorește cu Marchizul de Montespan și au împreună un fiu. În 1667, devine amanta regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Fosta favorită, Louise de la Vallière, rămâne la curte și le servește celor doi ca paravan.