Cine s-a întâlnit cu Ludovic al XIV-lea al Franței?

Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye^⁠(d), Île-de-France, Franța – d. 1 septembrie 1715, Versailles, Île-de-France, Franța) a fost regele Franței și al Navarei. A condus Franța timp de 72 de ani – una dintre cele mai lungi domnii din istoria europeană. Supranumit Regele Soare (Le Roi Soleil) sau Ludovic cel Mare (Louis Le Grand), i-a urmat la tron tatălui său în 1643, când era un copil de aproape 5 ani, dar a condus personal guvernul din 1661, până la moartea sa în 1715.

Françoise Thérèse de Voyer de Dorée, känd som Mademoiselle de Dorée, född före 1681, död efter 1712, var en fransk hovdam. Hon är känd för att ha haft en kärleksaffär med Ludvig XIV strax efter Fontanges död år 1681.

Marie-Antoinette de Rouvroy, comtesse d'Oisy, även känd som Mademoiselle de Rouvroy, född 1660, död efter 1721, var en fransk aristokrat. Hon var mätress till kung Ludvig XIV av Frankrike under år 1681.

Hon var dotter till Pierre de Rouvroy, seigneur de Puys (1617-1674) och Ursule de Gontery (1623-1685).

Hon var hovfröken till kungens svägerska Elisabeth Charlotte av Pfalz mellan 1690 och 1694. Hon avslutade sin anställning när hon gifte sig med Jean -Eustache de Tournay d'Assignies, greve av Oisy (d. 1716). Hon nämns 1721, då regenten fortsatt utbetalade hennes hovpension.

Hon beskrivs i Saint-Simons memoarer.

Catherine-Henriette Bellier, baroness de Beauvais (French pronunciation: [katʁin ɑ̃ʁjɛt bɛlje]; Poitou, 1614 – 7 June 1689 in Arrou), was a French courtier, best remembered as the first mistress of King Louis XIV of France.

Marie-Elisabeth de Ludres, cunoscută ca Isabelle de Ludres (1647 – 28 ianuarie 1726), a fost o nobilă franceză (marquise), doamnă de onoare, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1675-76, rivala metresei oficiale, Madame de Montespan.

S-a născut la Ludres, în ducatul de Lorena. A fost fiica lui Jean de Ludres și a Claude de Salles. În 1662, cvintagenarul Duce de Lorena și de Bar, Charles IV, în vizită la Poussay o remarcă pe tânăra de 15 ani și decide s-o ia de soție. Mai mare cu 43 de ani decât Isabelle, el este cunoscut pentru excomunicarea din cauza adulterului și bigamiei, abandonat de soția legitimă, ducesa Nicole. În 1637 cere autorizarea să se căsătorească cu metresa sa Béatrice de Cusance, prințesă de Cantecroix, cu care are doi copii.

După moartea ducesei (1657), Charles IV decide să se căsătorească cu Béatrix însă ducele este foarte aventurier. Logodna cu Isabelle durează un an de zile, apoi Charles este adus la ordine de Béatrix, cu care se căsătorește la 20 mai 1663 pentru a permite legitimarea copiilor lor. Béatrix moare la două săptămâni după nuntă, la 48 de ani. Charles IV se căsătorește apoi cu Marie-Louise d'Apremont care are 14 ani.

În 1664, Isabelle părăsește Poussay pentru curtea Franței. Devine doamnă de onoare a reginei Maria Tereza a Spaniei în 1670 și a Elisabetei Charlotte (cumnata regelui) în 1673. În 1675 începe relația cu regele Ludovic al XIV-lea.

Ludovic dorește ca relația să fie secretă și nu are planuri s-o facă favorita oficială, iar atunci când ea declară deschis că o va înlocui pe Madame de Montespan, Ludovic încheie relația lor.

Ludres părăsește Curtea în 1678 și se refugiază într-o mănăstire din Paris. În cele din urmă primește o pensie regală și se întoarce în Lorena. Este numită marchiză în 1720. A murit la 28 ianuarie 1726 la peste 80 de ani.

Bonne de Pons d'Heudicourt (Poitou, 1641 - Parijs/Versailles, 1709 was een Franse edelvrouwe en maîtresse van koning Lodewijk XIV van Frankrijk.

Maria Mancini, księżna Colonna (ur. 28 sierpnia 1639 w Rzymie, zm. 8 maja 1715 w Pizie) – trzecia z pięciu sióstr Mancini, córek barona Michele Lorenzo Mancini i Geronimy Mazarini. Była siostrzenicą kardynała Jules'a Mazarina.

Kiedy w 1650 zmarł ojciec Laury, jej matka przeniosła się z córkami z Rzymu do Paryża. Miała nadzieję, że jej wpływowy brat kardynał pomoże dziewczynkom w znalezieniu dobrze urodzonych mężów. Ich kuzynki Martinozzi również przeniosły się do Francji w tym samym czasie – również, aby zawrzeć świetne małżeństwa. Ich uroda i zainteresowanie samego króla Ludwika XIV szybko spowodowały, że znalazły się one w centrum zainteresowania całego dworu. Wszystkie te panny nazywano na dworze Mazarinettes – Mazarinietki:

• Laura Mancini (1636–1657), poślubiła Ludwika II Burbona, księcia Vendôme
• Anna Maria Martinozzi (1637–1672), poślubiła Armanda Burbona, księcia de Conti
• Olimpia Mancini (1638–1708), poślubiła Eugeniusza Maurycego Sabaudzkiego, hrabiego Soissons
• Laura Martinozzi (1639–1687), poślubiła Alfonsa IV d’Este, księcia Modeny
• Hortensja Mancini (1646–1699), poślubiła Armanda Karola de la Porte de La Meilleraye, który otrzymał tytuł księcia Mazarin
• Maria Anna Mancini (1649–1714), poślubiła Godefroya Maurycego de La Tour d'Auvergne, księcia Bouillon

Jej braćmi byli: Paweł, Filip i Alfons.

Louise Françoise de La Baume Le Blanc de La Vallière (n. 6 august 1644, Vernas, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța – d. 7 iunie 1710, Paris, Regatul Franței) a fost prima din cele trei importante favorite ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667. Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours. Louise de la Vallière a fost foarte pioasă. Spre sfârșitul vieții, ea a trăit în mănăstire.

Catherine Charlotte de Gramont (1639 – 4 iunie 1678) a fost o nobilă franceză și, prin căsătoria cu Louis I, Prinț de Monaco a devenit Prințesă de Monaco. A fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței.

Marie-Rosalie de Piennes, marquise de Châtillon, född 1665, död 1735, var en fransk hovdam. Hon var mätress till kung Ludvig XIV av Frankrike under år 1682.

Hon var dotter till Antoine de Brouilly, marquis de Piennes (1611-1676) och Françoise Godet (1630-1678). Hon gifte sig 1685 med Alexis-Henri, marquis de Châtillon (1650-1737). Hon separerade från sin make 1693.

Hon var dame d’atours åt kungens svägerska mellan 1689 och 1706. Hon gick i pension på egen begäran 1735.

Claude de Vin, Mademoiselle des Œillets, cunoscută ca Mademoiselle des Œillets, (1637 – mai 1687) a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și companioana metresei oficiale, Madame de Montespan. Este cunoscută pentru implicarea ei în Afacerea Otrăvurilor (1679–1680).

Claude de Vin a fost fiica unui cuplul de comedianți, Nicolas de Vin și Alix Faviot, mai cunoscuți sub numele lor de scenă, Des Œillets. De la o vârstă fragedă, Claude de Vin a cunoscut deci viața nomadă, viața părinților ei. Claude de Vin a fost considerată cea mai bună actriță tragică a anilor 1660, timp în care a jucat roluri principale în câteva tragedii ale lui Pierre Corneille (Sertorius, Sophonisbe, Otto) și Jean Racine.

În 1668, sub protecția ducelui Gabriel de Rochechouart de Mortemart, din familia de Rochechouart de Mortemart, Claude de Vin a intrat în serviciul marchizei de Montespan, născută Françoise (Athénaïs) de Rochechouart de Mortemart. Madame de Montespan, la inițiativa mamei sale, s-a apropiat de regina Franței, Maria Tereza de Austria, soția regelui Ludovic al XIV-lea. Marchiza de Montespan a sfârșit prin a deveni doamnă de onoare a reginei.

La sfârșitul anului 1666, favorita Louise de la Vallière a căzut în dizgrație, și următoarea favorită a regelui a devenit Madame de Montespan.

Claude de Vin a avut o fiică cu regele Ludovic al XIV-lea, Louise de Maisonblanche (17 iunie 1676 – 12 septembrie 1718), pe care regele n-a recunoscut-o însă.

Julie de Bourbon, Mademoiselle de Châteaubriant, född 1668, död 1710/1723, var en fransk aristokrat. Hon var mätress till kung Ludvig XIV av Frankrike under år 1683.

Ana de Rohan-Chabot (julio de 1648 – 4 de febrero de 1709)​ fue una noble francesa, miembro de la casa de Rohan y esposa de Francisco de Rohan, príncipe de Soubise. Fue durante algún tiempo amante del rey Luis XIV. A veces se la llamaba Madame de Frontenay, por ser la dama de Frontenay. Era considerada una gran belleza, con el cabello rojo, piel pálida y ojos color avellana.

Marie-Madeleine Agnès de Gontaut Biron, Marquise de Nogaret, även känd som Mademoiselle de Biron, född 1653, död 1724, var en fransk hovfunktionär. Hon var mätress till Ludvig XIV 1680-1683.

Anne-Madeleine de Conty d'Argencourt est née en 1637, baptisée le 20 septembre 1641 à Montpellier et morte le 8 janvier 1718. Elle est l'une des maîtresses de Louis XIV.

Elle lègue à sa mort son immeuble à Montpellier à l'Œuvre des Sœurs de la Miséricorde, dont elle était membre.

Marie Angélique de Scorailles (1661 – 28 iunie 1681) a fost o nobilă franceză și una dintre multele metrese ale regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Doamnă de onoare a cumnatei sale, Ducesa de Orléans, ea a captat atenția Regelui Soare și i-a devenit iubită în 1679. A murit la nașterea unui copil.

Olimpia Mancini, condesa de Soissons (11 de julio de 1638-9 de octubre de 1708), fue la segunda de las cinco famosas hermanas Mancini, quienes junto con dos de sus primas Martinozzi fueron conocidas en la corte de Luis XIV como las Mazarinettes, debido a que su tío, el cardenal Mazarino, era primer ministro del rey. Olimpia se vio envuelta en varias intrigas en la corte, incluyendo el conocido como asunto de los venenos, que provocó su expulsión de Francia.

Madame de Montespan (n. 5 octombrie 1640 - d. 27 mai 1707), a fost fiica marchizului de Mortemart și a Dianei de Grandseigne, metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. După ce a absolvit educația la mănăstire intră ca domnișoară de onoare în suita Reginei Franței Maria Tereza. Se căsătorește cu Marchizul de Montespan și au împreună un fiu. În 1667, devine amanta regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Fosta favorită, Louise de la Vallière, rămâne la curte și le servește celor doi ca paravan.